Leucemie

Nu am gasit un titlu potrivit. ^_^ In curand il voi schimba...

Capitolul I

O persoana ca oricare alta…asta sunt eu, sau cel putin eram.
Asta pana in acea zi oribila de decembrie. Mi-as fi dorit ca acea zi sa nu existe, sa dispara din viata mea perfecta pana atunci.
Daca cineva m-ar fi intrebat care ese lucrul pe care il urasc cel mai mult, as fi raspuns fara sa ezit foarte mult “sora mea”. Era mult mai frumoasa decat mine. Parul meu e castaniu, iar ochii mici si verzi. Port ochelari de ceva vreme, iar aparatul dentar nu lipseste din gura. Insa Ada are ochii mari si albastri si parul blond si cret, asemeni ingerasilor.
Era o persoana dulce. Sau asta era parerea celorlalti. Era adorata de toti, dar ea imi urmarea orice miscare. Pentru ea eram o sora perfecta si o minunata partenera de joaca.
Intr-o dimineata, am mers in bucatarie, cu o imensa pofta de mancare. Inca nimeni nu era treaz, cea ce era foarte ciudat. M-am uitat pe ceasul de pe perete. Indica ora 9.40.
Nu am apucat bine sa iau din dulap cerealele, caci am auzit pasi pe scari. Era sora mea.
- Margaret… ma doare…corpul.
Nu intelegeam ce vroia sa zica. Probabil era o alta fantezie a ei. Am pus-o pe scaunul ei. Stiam ca dupa un bol de cereale, avea sa ma lase in pace.
- Margaret, un bol cu cereale imi va repara corpul?
Am suras dulce si i-am raspuns afirmativ.
Parintii mei deja s-au trezit, si amandoi coborau agale spre bucatarie. S-au bucurat sa o vada pe Ada asezata la locul ei si eu incercand sa o inveselesc. S-au asezat la masa si cu toti am inceput sa zambim.
Am observat ca Ada nu manca prea mult. A luat cateva inghitituri, dupa care s-a cuibarit la pieptul mamei, zicandu-i:
- Mama, ma doare corpul.
Mama a observat ca tremura. I-a dus repede mana la frunte. Era fierbinte. Toti eram de aceiasi parere.
- Oh, doamne, Ada! Va trebui sa te duc la Urgenta!
Am ramas surprins. Niciodata mama nu s-a mai agitat asa cand aveam putina temperatura. Doar ne punea in pat si ne pregatea obsinuita ei supa cu pui.
La rugamintea mamei, am incaltat-o pe Ada. Dupa ce au iesit grabite pe usa, am inceput sa ma pregatesc. Urma sa-I fac o vizita lui Annette. Promise ca imi va da meditatii la matematica.
Annette era singura acasa, si cu chef de matematica, se pare. Mi-a dat o gramada de exercitii de rezolvat, dupa care a inceput sa se joace cu pisica in spatele meu.
Dupa cincisprezece minute de gandire, am renuntat. Acele probleme erau prea grele pentru mine. Am rugat-o sa mi le explice.
Ma gandeam la Ada. Niciodata nu fusesem foarte ingrijorata cand aceasta era bolnava. Dar, imaginea ei mohorata imi aparea mereu in minte.
Meditatiile la matematica nu mi-au fost de mare ajutor. Am plecat acasa la fel cum venisem. Dar nu era o zi prea buna pentru rezolvat probleme. Privelistea pe care mi-o oferea fereastra de la camera lui Annette era fantastica. Un parc … locul perfect unde as putea sa evadez. Sa evadez din aceasta rutina .
Am intrat subtil in casa si m-am grabit spre camera mea. Nu vroiam sa raspund intrebarile parintilor mei, care intotdeauna sunau asa : “ Ce ai facut la matematica?”. Insa mama ma observase, de pe canapeaua din sufragerie.
- Margaret…
M-am apropiat de ea si m-am asezat pe canapeaua rosie. Tremura.
- A-am o veste proasta.
O veste proasta… singurul lucru care mai lipsea. Totusi, am continuat sa ascult.
- Cand am fost cu Ada la medic, doctorul a observat c-ca…
Aici se oprise si ofta lung.
- …Ada are leucemie.
Am incremenit. Mi-as fi dorit sa fi fost doar o gluma, o gluma proasta, dar nu era. Mama niciodata nu glumea. Lacrimile ii invadau obrajii.
- Glumesti, nu-I asa? Glumesti! Spune-mi te rog ca glumesti! Te rog…asta nu se poate intampla!
- Nu…Margaret… nu glumesc.
M-am cuibarit si eu la pieptul ei, asa cum obsinuiam sa fac cand eram mica. Atunci cand grijile nu erau decat niste copilarii, atunci cand problemele ar fi disparut printr-o magie.

Minunat ...te trist !Aproape ca am plans cititn cate putin,cate putin!
Este foarte frumoasa,continua ,te rog!

M-a emotionat foarte tare.... :(:este foarte frumoasa....continuo.o sa astept cu nerabdare urmatoarea parte.

Nu am fost chiar foarte impresionata,ins ami-a placut mult ^_^

Imi place stilul in care povestesti,insa mi s-a parut ca actiunea s-a petrecut repede,chiar daca ai adaugat tu descriere si alea alea.

Pana acum,e cea mai buna poveste de pe site ^_^ .Felicitari si sper ca vom mai avea parte de o continuare ^_^

E superb Akiko Nu am ce sa comentez...
Cum a spus si March...Eu cred ca puteai sa descrii mai mult ce ai simtit...Mi-a placut ca stii sa povestesti si...E superb...asteptam continuarea